Aparuta in 1978, cartea Ioanei Em. Petrescu (1941-1990) este unul dintre putinele studii cu adevarat sebstantiale si empatice cu poezia eminesciana, o referinta critica obligatorie in domeniul eminescologiei.
Eseu de semantica ontologica, lucrarea si-a propus sa defineasca opera lui Eminescu in evolutia sa interioara, ca succesiune de solutii existentiale ale raportului fiinta / istorie / univers (limbaj). Conceptul fundamental al demonstratiei este cel al modelului cosmogonic adoptiv: `Optimismul viziunilor platoniciene din inceputurile creatiei lui Eminescu si pesimismul schopenhauerian caracteristic celei de-a doua etape isi pierd sensul din perspectiva finala a operei care cucereste, dincolo de pesimism sau optimism, o constiinta tragica a existentei intr-un univers in care zeii s-au refugiat in nefiinta, dar condamna lumea sa existe, faurindu-si, prin gandire, chipul si istoria`.

Aparuta in 1978, cartea Ioanei Em. Petrescu (1941-1990) este unul dintre putinele studii cu adevarat sebstantiale si empatice cu poezia eminesciana, o referinta critica obligatorie in domeniul eminescologiei.
Eseu de semantica ontologica, lucrarea si-a propus sa defineasca opera lui Eminescu in evolutia sa interioara, ca succesiune de solutii existentiale ale raportului fiinta / istorie / univers (limbaj). Conceptul fundamental al demonstratiei este cel al modelului cosmogonic adoptiv: `Optimismul viziunilor platoniciene din inceputurile creatiei lui Eminescu si pesimismul schopenhauerian caracteristic celei de-a doua etape isi pierd sensul din perspectiva finala a operei care cucereste, dincolo de pesimism sau optimism, o constiinta tragica a existentei intr-un univers in care zeii s-au refugiat in nefiinta, dar condamna lumea sa existe, faurindu-si, prin gandire, chipul si istoria`.