Studiul prezintă principalele teorii și comentarii ale teoreticienilor din lume și din Rusia care susțin sau, dimpotrivă, contestă dreptul la existență al postmodernismului, în filosofie, artă, literatură, fără a le etala exhaustiv. Am insistat și pe o interpretare nuanțată care se acordă prefixului post-, considerat așa de înșelător, pentru că nu e deloc clară, în opinia multor critici, perioada după care urmează literatura numită postmodernistă. Acceptînd ideea că mulți dintre scriitorii ruși s-au inspirat din teoria postmodernistă (și poststructuralistă) universală – dovadă recunoașterea, în operele lor, a unor procedee, tehnici specifice postmodernismului –, admitem totuși, alături de alți critici, faptul că într-adevăr postmodernismul rus a avut și are o viață proprie, nefiind, de multe ori, tributar influențelor externe. Dar, așa cum spunea un critic rus, „trebuie să avem în vedere faptul că încă nu se observă totuși o alternativă autentică la postmodernism, iar caracterizarea lui ca fenomen estetic «foarte nou» deocamdată nu este pusă la îndoială în acea amplă literatură teoretică ce i se consacră în străinătate”.

Studiul prezintă principalele teorii și comentarii ale teoreticienilor din lume și din Rusia care susțin sau, dimpotrivă, contestă dreptul la existență al postmodernismului, în filosofie, artă, literatură, fără a le etala exhaustiv. Am insistat și pe o interpretare nuanțată care se acordă prefixului post-, considerat așa de înșelător, pentru că nu e deloc clară, în opinia multor critici, perioada după care urmează literatura numită postmodernistă. Acceptînd ideea că mulți dintre scriitorii ruși s-au inspirat din teoria postmodernistă (și poststructuralistă) universală – dovadă recunoașterea, în operele lor, a unor procedee, tehnici specifice postmodernismului –, admitem totuși, alături de alți critici, faptul că într-adevăr postmodernismul rus a avut și are o viață proprie, nefiind, de multe ori, tributar influențelor externe. Dar, așa cum spunea un critic rus, „trebuie să avem în vedere faptul că încă nu se observă totuși o alternativă autentică la postmodernism, iar caracterizarea lui ca fenomen estetic «foarte nou» deocamdată nu este pusă la îndoială în acea amplă literatură teoretică ce i se consacră în străinătate”.