Avea o armată omogenă, docilă, neobosită, cu un nivel înalt al instruirii și cu o mare coeziune. În ceea ce privește rezerviștii, erau la același nivel cu militarii activi;
Armamentul – o bună utilizare a mitralierei, a început conflictul cu 848 de piese grele de artilerie, datorită faptului că avea un mare potențial industrial;
A mobilizat același număr de soldați și ofițeri ca Franța, deși avea o populație dublă.
A mobilizat tot atâția combatanți ca Germania, deși avea o populație la jumătate;
Dispunea de o trupă activă foarte bine instruită;
Dispunea de un tun de campanie remarcabil, dar deținea la începutul războiului doar 120 de piese.
Rezerviștii erau mai degrabă binevoitori decât instruiți;
Au pierdut la începutul războiului industriile de război din nord;
Pușca lor nu era de calitatea puștii nemțești.
A început războiul cu 155 000 de combatanți, bine instruiți și foarte buni trăgători, soldați de meserie, antrenați în colonii;
Avea cel mai mare potențial industrial;
Poseda atuul dominant, o flotă cu care stăpânea mările și oceanele planetei.
Armata, alcătuită din naționalități diferite (unele chiar în conflict) era inegal instruită.
Cea mai mare forță combatantă;
Soldații erau greu de mobilizat, echiparea, încadrarea și instrucția era dificil de realizat pentru toți simultan;
Potențialul industrial al Rusiei era în stagnare la începutul războiului.
Trupa avea coeziune și calități pentru luptă, care îi creșteau considerabil valoarea, dar, pe de altă parte, potențialul combatant era redus la numărul mic de locuitori ai țării.
Armata fusese refăcută recent, dar, ca și în Serbia, potențialul combatant era redus, iar trupa era lipsită de coeziune din cauza conflictului dintre valoni și flamanzi.