Norul vine spre noi, împins de vânt. Aproape imediat am fost literalmente sufocați [...] și am simțit furnicături foarte puternice în gât și în ochi, disconfort respirator și tuse sufocantă [...] soldații s-au prăbușit, au tresărit și au vărsat.
Lucy privea plicul pe care nu îndrăznea să îl deschidă. Nici ea, nici mama ei nu știau să citească. Bănuia însă despre ce e vorba și, fără o lacrimă, era incapabilă să-și imagineze această moarte îndepărtată într-o noapte necunoscută. În cele din urmă puse plicul în șorțul de bucătărie, merse în camera pe care o împărțea cu cei doi copii ai ei, închise ușa, trase obloanele de la ferestrele care dădeau spre curte, se întinse pe pat și rămase mută timp îndelungat, strângând în mâini plicul din buzunar pe care nu-l putea citi și fără să înțeleagă nenorocirea pe care îi era acum dat să o suporte.