Fotografie realizată după semnarea armistițiului din 11 noiembrie 1918. În spate, vagonul de tren personal al mareșalului Ferdinand Foch (al doilea din dreapta), aflat în pădurea de la Compiègne. În strânga mareșalului se află Sir Rosslyn Wemyss, iar în dreapta amiralul George Hope, reprezentații Marii Britanii.
[ziua armistițiului]
Adolf Hitler nu putea să doarmă. Era treaz în spitalul din Pasewalk […] Tot nu-i venea să creadă ce s-a întâmplat: […] Germanii au fost înjunghiați în spate. Asta era clar. Trădătorii de acasă au făcut-o, profitorii și speculatorii, revoluționarii marxisti, evreii. Ei i-au trădat pe soldații de pe front, tocmai când armata era pe punctul de a birui.
Încet, încet, propaganda socialistă revoluționară a câștigat teren în rândul poporului, încetul cu încetul ea atingea rezerviștii și pe cei aflați în permisie și cel mai mult a pătruns în cadrul armatei. […] Când, abandonat de armata lui, împăratul, sfătuit de Consiliul Statului-Major, a părăsit Germania pe 10 noiembrie 1918 propaganda revoluționară s-a transformat în revoluție. Ea a privat poporul german de forța lor de rezistență: înfrângerea militară a fost opera sa. Războiul era pierdut. Vechea armată, încetând să existe astfel, poporul german s-a dezarmat și s-a găsit lipsit de coeziunea sa.
