În anii 1940 – 1941, trupele Axei au cunoscut o serie de campanii cruciale și s-au aflat în principal în ofensivă. Printre acestea putem menționa: folosirea Blitzkriegului în urma căruia Polonia, Belgia, Olanda și Franța au fost cucerite în urma unor atacuri rapide și devastatoare; Campania din Africa de Nord unde Germania și Italia au încercat să-și extindă controlul asupra regiunii, iar Aliații au încercat să contracareze aceste eforturi și, nu în ultimul rând, declanșarea „Operațiunii Barbarossa” împotriva Uniunii Sovietice de către Germania și aliații ei la 22 iunie 1941.
În toamna lui 1941, mă găseam în Ucraina, aproape de Poltava. Regiunea era infestată de partizani. […] Bandele de partizani dădeau târcoale prin păduri și prin mlaștinile Dnieprului. Împușcături și rafale de mitralieră izbucneau fără veste din ruinele orașelor, din tufișuri, din umbre. Apoi tăcerea revenea, acea tăcere plată, surdă, monotonă a imensei câmpii rusești.
Într-o zi, un ofițer german a trecut în fruntea unei coloane de artilerie printr-un sat ce părea părăsit […] Satul avea acel aspect sinistru al localităților rusești peste care se abătuse furia represaliilor germane […]
Coloana se oprise în sat și soldații se răspândiseră deja pe străduțe în căutare de apă pentru cai, când ofițerul, extrem de palid, a început să strige: „Repede, repede, adunarea!” Atunci printre soldați a început să circule un zvon: „Tifos!”. Brusc o împușcătură pornită din sat a fluierat pe la urechea ofițerului.
„Opriți!” a strigat ofițerul. Coloana s-a oprit: o mitralieră din spate a început să tragă asupra satului. După primele împușcături, au urmat altele: focul partizanilor a devenit tot mai viu, insistent. Doi artileriști au căzut, atinși. Atunci ofițerul și-a îndemnat calul, a galopat de-a lungul coloanei și a lansat un ordin. Grupuri de soldați au traversat câmpul, trăgând din fugă spre sat. O furtună de bombe incendiare s-a abătut asupra satului, rupând zidurile, incendiind arborii. Partizanii continuau să tragă imperturbabili. Dar focul de artilerie era atât de violent că, în curând satul nu mai era decât un rug imens. Iată că un grup de partizani iese, cu brațele ridicate, din mijlocul flăcărilor și a fumului. Câțiva dintre ei sunt bătrâni, dar majoritatea sunt tineri: printre ei se află chiar o femeie. Ofițerul se apleacă din șa, privindu-i cu atenție […] „Împușcați-i!” spune el pe un ton răgușit. „Foc!” ordonă subofițerul. După descărcarea puștilor mitralieră, ofițerul se întoarce, observă corpurile celor căzuți și face un gest cu cravașa. „Am înțeles!” spune sergentul și își descarcă revolverul în grămada de cadavre.
C. Malaparte, Kaputt, Denoel, Paris 1983 p. 317 – 319
Apud Istoria lumii în texte de la începuturi până în zilele noastre, coord. Bogdan Murgescu