Al doilea roman al scriitorului columbian Santiago Gamboa, A pierde e o chestiune de metodă (1997), este cel care i-a adus recunoaşterea internaţională. Scris în maniera noii generaţii de prozatori latinoamericani care a decis să se despartă de realismul magic şi, în cazul tinerilor scriitori columbieni, mai ales de influenţa lui Gabriel Garcia Marquez, romanul este o descriere lipsită de patimă, dar şi de lirism a societăţii columbiene actuale. Combinând tehnici narative diverse, folosind umorul negru şi ironia specifice romanului poliţist american în descendenţa căruia se situează, romanul lui Santiago Gamboa nu oferă doar fişa clinică a corupţiei unei societăţi întregi, ci şi istoria eşecului personajelor sale, acea `istorie secretă` a indivizilor ce nu intră în manualele de istorie, pentru că, aflându-se printre pierzători, nu ei sunt cei care scriu istoria.

Al doilea roman al scriitorului columbian Santiago Gamboa, A pierde e o chestiune de metodă (1997), este cel care i-a adus recunoaşterea internaţională. Scris în maniera noii generaţii de prozatori latinoamericani care a decis să se despartă de realismul magic şi, în cazul tinerilor scriitori columbieni, mai ales de influenţa lui Gabriel Garcia Marquez, romanul este o descriere lipsită de patimă, dar şi de lirism a societăţii columbiene actuale. Combinând tehnici narative diverse, folosind umorul negru şi ironia specifice romanului poliţist american în descendenţa căruia se situează, romanul lui Santiago Gamboa nu oferă doar fişa clinică a corupţiei unei societăţi întregi, ci şi istoria eşecului personajelor sale, acea `istorie secretă` a indivizilor ce nu intră în manualele de istorie, pentru că, aflându-se printre pierzători, nu ei sunt cei care scriu istoria.