Andreea Voicu s-a născut pe 11 ianuarie 1996. Studentă la Facultatea de Psihologie şi ştiinţele Educaţiei din cadrul Universităţii din Bucureşti. Reviste în care a publicat poeme: „Timpul”, „Cafeneaua Literară”, „Atitudini”, „Revista Nouă”, „Libris”. A obţinut diverse premii la concursuri şi festivaluri literare din ţară. Premiul Editurii Paralela 45 pentru acest volum, în cadrul Concursului Naţional de Poezie şi Interpretare Critică a Operei Eminesciene Porni Luceafărul…, iunie 2015.

Fără imagini şi fără zorzoane, ba mai că şi fără imaginaţie (înlocuită de memorie şi notaţie), Andreea Voicu are o scriitură de candoare şi candori spontane, recuperate şi transpuse nu în minimalism, ci mai degrabă într-un biografism minimal. Micro-naraţiunile ei de gaşcă şi de familie, jucate deopotrivă cu participare şi ironie, au o fluenţă ingenuă şi refac, din incidente mărunte, tratate cu stilistica aparentă a naivităţii, o atmosferă de copilăreală şi adolescenţă în care până şi cruzimile şi cinismele respiră în candoare infantilă. Tratamentul candid al secvenţelor de real sau de memorie e însă doar premisa care face loc adierilor fantasmatice care animă întreg volumul. Ce fluieră cămilele pe malul mării e un debut de colecţie.

Al. Cistelecan

Andreea Voicu s-a născut pe 11 ianuarie 1996. Studentă la Facultatea de Psihologie şi ştiinţele Educaţiei din cadrul Universităţii din Bucureşti. Reviste în care a publicat poeme: „Timpul”, „Cafeneaua Literară”, „Atitudini”, „Revista Nouă”, „Libris”. A obţinut diverse premii la concursuri şi festivaluri literare din ţară. Premiul Editurii Paralela 45 pentru acest volum, în cadrul Concursului Naţional de Poezie şi Interpretare Critică a Operei Eminesciene Porni Luceafărul…, iunie 2015.

Fără imagini şi fără zorzoane, ba mai că şi fără imaginaţie (înlocuită de memorie şi notaţie), Andreea Voicu are o scriitură de candoare şi candori spontane, recuperate şi transpuse nu în minimalism, ci mai degrabă într-un biografism minimal. Micro-naraţiunile ei de gaşcă şi de familie, jucate deopotrivă cu participare şi ironie, au o fluenţă ingenuă şi refac, din incidente mărunte, tratate cu stilistica aparentă a naivităţii, o atmosferă de copilăreală şi adolescenţă în care până şi cruzimile şi cinismele respiră în candoare infantilă. Tratamentul candid al secvenţelor de real sau de memorie e însă doar premisa care face loc adierilor fantasmatice care animă întreg volumul. Ce fluieră cămilele pe malul mării e un debut de colecţie.

Al. Cistelecan