Prozator si dramaturg francez.
S-a nascut la N?mes, pe data de 13 mai 1840. Tatal sau facea parte dintr-o familie de tarani, dar faptul ca s-a casatorit cu fiica unui negustor de matasuri a asigurat familiei o viata relativ imbelsugata.
Dupa 1848, tatal este nevoit sa-si inchida atelierele si sa plece spre Lyon, pentru a-si gasi o noua meserie. Dupa un an, familia il urmeaza la Croix-Rousse, in cartierul Terreaux. Alphonse si fratele sau mai mare, Ernest, intra la scoala de cantareti bisericesti Saint-Pierre, unde isi pot face studiile gratuit.
Decat sa asiste la orele prea lungi de scoala, Alphonse prefera sa se plimbe prin oras sau cu barca pe raul Sa?ne. Totusi, el este un elev dotat, care obtine rezultate bune si manifesta in special interes pentru literatura. Din 1855, el chiar incepe sa scrie.
In 1856 devine supraveghetor la Colegiul din Ales. In timpul petrecut aici, trece printr-o iubire nefericita si are o tentativa de sinucidere. Se reintoarce la Paris, la fratele sau, cu speranta inceperii unei cariere literare. Mai tarziu, el isi va aminti despre adolescenta sa in cartea “Le Petit Chose” (1868).
Debutul lui Alphonse Daudet are loc in 1858, cand publica o culegere de versuri, “Les Amoureuses”. In 1860, el este numit secretar al ducelui de Morny, presedinte al corpului legislativ si personaj important al celui de-al Doilea Imperiu. Aceasta slujba ii ofera o mare libertate si ii da posibilitatea sa observe lumea politica. In 1861, la indicatia medicilor, care il suspectau de tuberculoza, scriitorul pleaca in Algeria pentru trei luni de odihna. In aceasta perioada, prima lui piesa de teatru, “La Derniere Idole”, este jucata la Paris si are un mare succes. Revenit in tara, viata lui in Paris este stralucitoare, participa la evenimente mondene si piesele sale de teatru sunt apreciate (“Les Absents”, “L`Oeillet Blanc”).
In 1863 isi petrece vara in Provence, unde gaseste o moara abandonata, pitoreasca moara Tissot, care ii apare ca un simbol al acelei zone amenintate de progres. Daudet vrea sa transmita acest sentiment si prietenilor sai parizieni, astfel ca in 1865, dupa moartea ducelui de Morny, se consacra in totalitate scrisului si publica “Lettres de mon moulin”.
In 1867 se casatoreste cu Julia Allard, o tanara din inalta societate pariziana, care ii va fi, pe langa sotie, si o colaboratoare devotata.
In anii care urmeaza, Daudet scrie foarte mult: “Les Contes du Lundi” (1873), “Fromont Jeune et Risler A?n?” (1874), “Jack” (1876), “Le Nabab” (1877), “Les Rois en exil” (1879), “Numa Roumestan” (1881). Are doua esecuri teatrale cu piesele “Lise Tavernier” si “L`Arlesienne”, a caror muzica a fost compusa de Bizet. Publicarea lui “Tartarin de Tarascon” (1872) nu are nici ea succesul sperat.
Incepand cu 1880, Daudet sufera de primele atacuri ale unei maladii incurabile a maduvei, la inceput confundata de medici cu reumatismul. El este nevoit sa faca diverse cure, in special in Alpi. Totusi, operele lui nu inceteaza sa apara: “L`Evangeliste” (1883), “Sapho” (1884), “Tartarin sur les Alpes” (1885), “L`Immortel” (1889) si “Trente Ans de Paris” (1888).
Boala sa agravandu-se, Daudet inceteaza sa mai scrie, ultimul sau roman fiind “Soutien de Famille” (1897). Continua, totusi, sa exercite o mare influenta in cercurile literare.
Se stinge din viata in urma unui atac de cord, la 16 decembrie 1897.

Prozator francez. De asemenea, poet.
S-a nascut pe 5 august 1850 la Chateau de Miromesniel, Dieppe. In 1869, s-a inscris la facultatea de drept din Paris, dar, la scurt timp dupa aceasta, la varsta de 20 de ani, s-a oferit voluntar in armata, in timpul razboiului franco-prusac.
In perioada 1872-1880, a lucrat la Ministerul Afacerilor Maritime si apoi la Ministerul Educatiei.
Maupassant a suferit inca din tinerete de sifilis, boala care i-a provocat tulburari mentale ce pot fi regasite si in povestirile sale de groaza, care se apropie mult de viziunile supranaturale ale lui Edgar Allan Poe. Totusi, tema dereglarii mentale este prezenta inca din prima sa culegere de povestiri, “La Maison Tellier” (1881), publicata pe cand sanatatea lui era inca buna.
Debutul sau ca poet a avut loc in 1880, cu “Des Vers”. In acelasi an, a publicat in antologia “Soirees de Medan”, editata de E. Zola, capodopera “Boule de Suif” .
Maupassant a scris aproximativ 300 de povestiri scurte, 6 romane, cateva carti de calatorie si un volum de poezii. Tonul povestirilor sale este obiectiv, marcat de un stil controlat si, uneori, comic. In general, scrierile sale sunt construite pe baza unor episoade din viata reala, care dezvaluie partile ascunse ale oamenilor.
Printre cele mai celebre carti ale autorului se numara: “Une Vie” (1883), “Bel-Ami” (1885), “Pierre et Jean” (1885) si “Le Horla” (1887) – o povestire horror despre nebunie si sinucidere.
In 1892 Maupassant insusi a incercat sa se sinucida, fiind internat apoi la azilul Dr. Esprit Blanche din Paris. A murit aici, pe 6 iulie 1893.

Charles Perrault este un scriitor francez din secolul al XVII-lea, secolul Clasicismului. Alături de Racine, La Fontaine şi La Bruyère, făcea parte din aşa numita „Şcoală de la 1660”, reunind adepţi ai modernilor în cunoscuta dispută dintre antici şi moderni.

Academicianul Charles Perrault a fost unul dintre teoreticienii acestui curent, dar a rămas celebru peste timp pentru Poveştile sale (Les Contes) publicate în 1697. Preluate din folclor, scriitorul le presară cu elemente specifice epocii sale. Cei familiarizaţi cu lectura basmelor vor fi încântaţi să descopere motive arhicunoscute, precum şi corespondenţe surprinzătoare între limba franceză şi cea română.

Prozator si dramaturg francez.
S-a nascut la N?mes, pe data de 13 mai 1840. Tatal sau facea parte dintr-o familie de tarani, dar faptul ca s-a casatorit cu fiica unui negustor de matasuri a asigurat familiei o viata relativ imbelsugata.
Dupa 1848, tatal este nevoit sa-si inchida atelierele si sa plece spre Lyon, pentru a-si gasi o noua meserie. Dupa un an, familia il urmeaza la Croix-Rousse, in cartierul Terreaux. Alphonse si fratele sau mai mare, Ernest, intra la scoala de cantareti bisericesti Saint-Pierre, unde isi pot face studiile gratuit.
Decat sa asiste la orele prea lungi de scoala, Alphonse prefera sa se plimbe prin oras sau cu barca pe raul Sa?ne. Totusi, el este un elev dotat, care obtine rezultate bune si manifesta in special interes pentru literatura. Din 1855, el chiar incepe sa scrie.
In 1856 devine supraveghetor la Colegiul din Ales. In timpul petrecut aici, trece printr-o iubire nefericita si are o tentativa de sinucidere. Se reintoarce la Paris, la fratele sau, cu speranta inceperii unei cariere literare. Mai tarziu, el isi va aminti despre adolescenta sa in cartea “Le Petit Chose” (1868).
Debutul lui Alphonse Daudet are loc in 1858, cand publica o culegere de versuri, “Les Amoureuses”. In 1860, el este numit secretar al ducelui de Morny, presedinte al corpului legislativ si personaj important al celui de-al Doilea Imperiu. Aceasta slujba ii ofera o mare libertate si ii da posibilitatea sa observe lumea politica. In 1861, la indicatia medicilor, care il suspectau de tuberculoza, scriitorul pleaca in Algeria pentru trei luni de odihna. In aceasta perioada, prima lui piesa de teatru, “La Derniere Idole”, este jucata la Paris si are un mare succes. Revenit in tara, viata lui in Paris este stralucitoare, participa la evenimente mondene si piesele sale de teatru sunt apreciate (“Les Absents”, “L`Oeillet Blanc”).
In 1863 isi petrece vara in Provence, unde gaseste o moara abandonata, pitoreasca moara Tissot, care ii apare ca un simbol al acelei zone amenintate de progres. Daudet vrea sa transmita acest sentiment si prietenilor sai parizieni, astfel ca in 1865, dupa moartea ducelui de Morny, se consacra in totalitate scrisului si publica “Lettres de mon moulin”.
In 1867 se casatoreste cu Julia Allard, o tanara din inalta societate pariziana, care ii va fi, pe langa sotie, si o colaboratoare devotata.
In anii care urmeaza, Daudet scrie foarte mult: “Les Contes du Lundi” (1873), “Fromont Jeune et Risler A?n?” (1874), “Jack” (1876), “Le Nabab” (1877), “Les Rois en exil” (1879), “Numa Roumestan” (1881). Are doua esecuri teatrale cu piesele “Lise Tavernier” si “L`Arlesienne”, a caror muzica a fost compusa de Bizet. Publicarea lui “Tartarin de Tarascon” (1872) nu are nici ea succesul sperat.
Incepand cu 1880, Daudet sufera de primele atacuri ale unei maladii incurabile a maduvei, la inceput confundata de medici cu reumatismul. El este nevoit sa faca diverse cure, in special in Alpi. Totusi, operele lui nu inceteaza sa apara: “L`Evangeliste” (1883), “Sapho” (1884), “Tartarin sur les Alpes” (1885), “L`Immortel” (1889) si “Trente Ans de Paris” (1888).
Boala sa agravandu-se, Daudet inceteaza sa mai scrie, ultimul sau roman fiind “Soutien de Famille” (1897). Continua, totusi, sa exercite o mare influenta in cercurile literare.
Se stinge din viata in urma unui atac de cord, la 16 decembrie 1897.

Prozator francez. De asemenea, poet.
S-a nascut pe 5 august 1850 la Chateau de Miromesniel, Dieppe. In 1869, s-a inscris la facultatea de drept din Paris, dar, la scurt timp dupa aceasta, la varsta de 20 de ani, s-a oferit voluntar in armata, in timpul razboiului franco-prusac.
In perioada 1872-1880, a lucrat la Ministerul Afacerilor Maritime si apoi la Ministerul Educatiei.
Maupassant a suferit inca din tinerete de sifilis, boala care i-a provocat tulburari mentale ce pot fi regasite si in povestirile sale de groaza, care se apropie mult de viziunile supranaturale ale lui Edgar Allan Poe. Totusi, tema dereglarii mentale este prezenta inca din prima sa culegere de povestiri, “La Maison Tellier” (1881), publicata pe cand sanatatea lui era inca buna.
Debutul sau ca poet a avut loc in 1880, cu “Des Vers”. In acelasi an, a publicat in antologia “Soirees de Medan”, editata de E. Zola, capodopera “Boule de Suif” .
Maupassant a scris aproximativ 300 de povestiri scurte, 6 romane, cateva carti de calatorie si un volum de poezii. Tonul povestirilor sale este obiectiv, marcat de un stil controlat si, uneori, comic. In general, scrierile sale sunt construite pe baza unor episoade din viata reala, care dezvaluie partile ascunse ale oamenilor.
Printre cele mai celebre carti ale autorului se numara: “Une Vie” (1883), “Bel-Ami” (1885), “Pierre et Jean” (1885) si “Le Horla” (1887) – o povestire horror despre nebunie si sinucidere.
In 1892 Maupassant insusi a incercat sa se sinucida, fiind internat apoi la azilul Dr. Esprit Blanche din Paris. A murit aici, pe 6 iulie 1893.

Charles Perrault este un scriitor francez din secolul al XVII-lea, secolul Clasicismului. Alături de Racine, La Fontaine şi La Bruyère, făcea parte din aşa numita „Şcoală de la 1660”, reunind adepţi ai modernilor în cunoscuta dispută dintre antici şi moderni.

Academicianul Charles Perrault a fost unul dintre teoreticienii acestui curent, dar a rămas celebru peste timp pentru Poveştile sale (Les Contes) publicate în 1697. Preluate din folclor, scriitorul le presară cu elemente specifice epocii sale. Cei familiarizaţi cu lectura basmelor vor fi încântaţi să descopere motive arhicunoscute, precum şi corespondenţe surprinzătoare între limba franceză şi cea română.