„Cele trei piese reunite în volumul de faţă sunt tot atâtea faţete ale unui dramaturg de vocaţie care mânuieşte cu dexteritate umorul, pe alocuri negru, niciodată însă marcat de cruzime – în Corporaţia, tragismul incomunicabilităţii – în Singurătatea pietrelor, sau «jonglează», metempsihotic, cu adevăruri sociale dintre cele mai dure – în Trecătoarea pisicii. Deşi porneşte de la realităţi recognoscibile, Flavius Lucăcel nu se cantonează în evenimenţialul imediat, ci redimensionează faptele conferind textelor valori perene. Cele trei piese, diferite între ele ca structură şi tematică, se potenţează reciproc, având un numitor comun: oferă posibilităţi de manifestare deopotrivă «capriciilor» regizorale, cât şi interpretării actoriceşti. Rămâne doar ca ele să fie receptate de cei îndrituiţi pe măsura generoasei oferte pe care o propun.“

 Ioan-Pavel Azap

„Cele trei piese reunite în volumul de faţă sunt tot atâtea faţete ale unui dramaturg de vocaţie care mânuieşte cu dexteritate umorul, pe alocuri negru, niciodată însă marcat de cruzime – în Corporaţia, tragismul incomunicabilităţii – în Singurătatea pietrelor, sau «jonglează», metempsihotic, cu adevăruri sociale dintre cele mai dure – în Trecătoarea pisicii. Deşi porneşte de la realităţi recognoscibile, Flavius Lucăcel nu se cantonează în evenimenţialul imediat, ci redimensionează faptele conferind textelor valori perene. Cele trei piese, diferite între ele ca structură şi tematică, se potenţează reciproc, având un numitor comun: oferă posibilităţi de manifestare deopotrivă «capriciilor» regizorale, cât şi interpretării actoriceşti. Rămâne doar ca ele să fie receptate de cei îndrituiţi pe măsura generoasei oferte pe care o propun.“

 Ioan-Pavel Azap