În cartea de faţă, Sam Harris propune o reevaluare a categoriilor şi valorilor morale din perspectiva ştiinţei. Teza lui Harris este că, dacă există o moralitate, sau o valoare intrinsecă a faptelor, de vreme ce ştiinţa e cea mai în măsură să stabilească faptele, atunci tot ea are datoria să stabilească şi adevărurile şi valorile morale. Nu mai este momentul ca ştiinţa doar să descrie comportamentele umane şi să nu intervină în controversele legate de valorile morale. Din perspectiva aceasta, Harris concepe morala ca pe o ramură subdezvoltată a ştiinţei.

Premisa cărţii este cât se poate de simplă: bunăstarea oamenilor, susţine Harris, depinde de evenimentele din lume şi de stările creierului uman.

Or, oamenii de ştiinţă, în special cei implicaţi în cercetările neuroştiinţelor, ştiu deja destul despre creierul uman, astfel încât să poată trasa distincţii clare între diferitele moduri de viaţă socială şi să le claseze ca mai bune sau mai rele, în funcţie de cât de departe sunt de adevărul faptelor şi deci de moralitate.

Pentru că de fapt, spune Harris, scopul ştiinţei trebuie să fie îmbunătăţirea calitaţii vieţii, dar acesta nu poate fi atins decât printr-o etică întemeiată ştiinţific.

Sam Harris insuflă o noua pasiune unei dezbateri străvechi. Lecturând această teribilă şi îndrăzneaţă carte, ve-ţi simţi că vi se cutremură pământul sub picioare. Raţiunea n-a avut niciodată un avocat mai înflăcărat.

Ian McEwan, autor al romanului Amsterdam

(câştigător al premiului Man Booker Prize)

Sam Harris este filosof şi neurobiolog, autor al volumelor The End of Faith (Sfârşitul credinţei) şi Letter to a Christian Nation (Scrisoare către o naţiune creştină), declarate bestselleruri de prestigioasa publicaţie New York Times.

În cartea de faţă, Sam Harris propune o reevaluare a categoriilor şi valorilor morale din perspectiva ştiinţei. Teza lui Harris este că, dacă există o moralitate, sau o valoare intrinsecă a faptelor, de vreme ce ştiinţa e cea mai în măsură să stabilească faptele, atunci tot ea are datoria să stabilească şi adevărurile şi valorile morale. Nu mai este momentul ca ştiinţa doar să descrie comportamentele umane şi să nu intervină în controversele legate de valorile morale. Din perspectiva aceasta, Harris concepe morala ca pe o ramură subdezvoltată a ştiinţei.

Premisa cărţii este cât se poate de simplă: bunăstarea oamenilor, susţine Harris, depinde de evenimentele din lume şi de stările creierului uman.

Or, oamenii de ştiinţă, în special cei implicaţi în cercetările neuroştiinţelor, ştiu deja destul despre creierul uman, astfel încât să poată trasa distincţii clare între diferitele moduri de viaţă socială şi să le claseze ca mai bune sau mai rele, în funcţie de cât de departe sunt de adevărul faptelor şi deci de moralitate.

Pentru că de fapt, spune Harris, scopul ştiinţei trebuie să fie îmbunătăţirea calitaţii vieţii, dar acesta nu poate fi atins decât printr-o etică întemeiată ştiinţific.

Sam Harris insuflă o noua pasiune unei dezbateri străvechi. Lecturând această teribilă şi îndrăzneaţă carte, ve-ţi simţi că vi se cutremură pământul sub picioare. Raţiunea n-a avut niciodată un avocat mai înflăcărat.

Ian McEwan, autor al romanului Amsterdam

(câştigător al premiului Man Booker Prize)

Sam Harris este filosof şi neurobiolog, autor al volumelor The End of Faith (Sfârşitul credinţei) şi Letter to a Christian Nation (Scrisoare către o naţiune creştină), declarate bestselleruri de prestigioasa publicaţie New York Times.