Scriitor si filosof italian. Este considerat cel mai mare poet italian si una dintre cele mai importante personalitati ale culturii occidentale.
S-a nascut in 1625 la Florenta, intr-o familie saraca, dar de origine nobila. A fost unul dintre cei sapte oficiali alesi in guvernul Florentei, intr-o epoca in care razboiul civil era ceva obisnuit si influenta papala devenea tot mai amenintatoare.
Deoarece a fost un participant fervent la luptele politice, in 1302 Dante a fost acuzat de coruptie si opozitie fata de Biserica. Urmarea a fost exilul si amenintarea ca va fi executat daca se va intoarce vreodata. Si-a petrecut restul vietii departe de orasul sau natal, tanjind sa-l revada. S-a retras, in mare parte, din viata politica activa si s-a concentrat asupra scrisului.
Prima lui carte – “Vita Nuova” (1294) – prezinta dragostea sa pentru Beatrice. Opera, in proza si versuri, reprezinta primul roman autobiografic din literatura mondiala.
In 1304 Dante publica “De Vulgari Eloquentia” (“Despre limba populara”), considerat primul studiu comparat de filologie romanica. In aceasta lucrare, Dante sustine ca poetii si scriitorii, in general, ar trebui sa publice opere in limba materna, si nu in latina. Tratatul etico-filosofic “Il Convivio” (“Banchetul”) este o lucrare in care Dante analizeaza gramatica si stilurile poetice. O alta lucrare importanta este “De Monarchia” (“Despre monarhie”), opera polemica indreptata impotriva puterii papale. Aici Dante sustine ca puterea unui print secular este data direct de Dumnezeu, si nu deriva din autoritatea Bisericii, prin mijlocirea papei.
Capodopera a literaturii universale, scrierea cea mai importanta a lui Dante este “Divina Commedia” (“Divina Comedie”), poem alegoric alcatuit din trei parti: “Infernul”, “Purgatoriul” si “Paradisul”. Dupa exil, marele poet s-a stabilit la Ravenna, unde si-a terminat opera. Primele doua parti ale “Divinei Comedii” erau cunoscute din 1319, iar “Paradisul” a fost completat in 1321. Ultimele 13 cantece din “Paradis” au fost publicate dupa moartea lui Dante survenita la 14 septembrie 1321, la Ravenna.
“Divina Comedie” incepe cu prezentarea lui Dante, pierdut intr-o padure intunecoasa. In ajutorul sau vine poetul Vergiliu, trimis de Beatrice sa-l ghideze prin adancimile Infernului si prin cartrile Purgatoriului, pentru a se intalni apoi cu iubita lui in Paradis. Dante il urmeaza pe Vergiliu prin cercurile Iadului, unde sunt pedepsite faptele rele. Apoi intra printr-un tunel sapat in piatra, care si conduce spre cealalta parte a pamantului, la picioarele Muntelui Purgatoriului. Urca muntele si in varful lui gasesc Paradisul terestru, Edenul din care primii oameni au fost izgoniti. Aici Beatrice il intampina pe Dante pentru a-l conduce printre sferele planetare, zburand deasupra stelelor, parcurgand treapta cu treapta, pana ajung la Paradisul in care li se ofera imaginea maretiei lui Dumnezeu. In aceasta unire mistica a umanului cu divinul, el atinge beatitudinea.
Poemul este o alegorie a societatii din timpul lui Dante si contine toate cunostintele stiintifice, morale, metafizice si teologice ale Evului Mediu.

Scriitor si filosof italian. Este considerat cel mai mare poet italian si una dintre cele mai importante personalitati ale culturii occidentale.
S-a nascut in 1625 la Florenta, intr-o familie saraca, dar de origine nobila. A fost unul dintre cei sapte oficiali alesi in guvernul Florentei, intr-o epoca in care razboiul civil era ceva obisnuit si influenta papala devenea tot mai amenintatoare.
Deoarece a fost un participant fervent la luptele politice, in 1302 Dante a fost acuzat de coruptie si opozitie fata de Biserica. Urmarea a fost exilul si amenintarea ca va fi executat daca se va intoarce vreodata. Si-a petrecut restul vietii departe de orasul sau natal, tanjind sa-l revada. S-a retras, in mare parte, din viata politica activa si s-a concentrat asupra scrisului.
Prima lui carte – “Vita Nuova” (1294) – prezinta dragostea sa pentru Beatrice. Opera, in proza si versuri, reprezinta primul roman autobiografic din literatura mondiala.
In 1304 Dante publica “De Vulgari Eloquentia” (“Despre limba populara”), considerat primul studiu comparat de filologie romanica. In aceasta lucrare, Dante sustine ca poetii si scriitorii, in general, ar trebui sa publice opere in limba materna, si nu in latina. Tratatul etico-filosofic “Il Convivio” (“Banchetul”) este o lucrare in care Dante analizeaza gramatica si stilurile poetice. O alta lucrare importanta este “De Monarchia” (“Despre monarhie”), opera polemica indreptata impotriva puterii papale. Aici Dante sustine ca puterea unui print secular este data direct de Dumnezeu, si nu deriva din autoritatea Bisericii, prin mijlocirea papei.
Capodopera a literaturii universale, scrierea cea mai importanta a lui Dante este “Divina Commedia” (“Divina Comedie”), poem alegoric alcatuit din trei parti: “Infernul”, “Purgatoriul” si “Paradisul”. Dupa exil, marele poet s-a stabilit la Ravenna, unde si-a terminat opera. Primele doua parti ale “Divinei Comedii” erau cunoscute din 1319, iar “Paradisul” a fost completat in 1321. Ultimele 13 cantece din “Paradis” au fost publicate dupa moartea lui Dante survenita la 14 septembrie 1321, la Ravenna.
“Divina Comedie” incepe cu prezentarea lui Dante, pierdut intr-o padure intunecoasa. In ajutorul sau vine poetul Vergiliu, trimis de Beatrice sa-l ghideze prin adancimile Infernului si prin cartrile Purgatoriului, pentru a se intalni apoi cu iubita lui in Paradis. Dante il urmeaza pe Vergiliu prin cercurile Iadului, unde sunt pedepsite faptele rele. Apoi intra printr-un tunel sapat in piatra, care si conduce spre cealalta parte a pamantului, la picioarele Muntelui Purgatoriului. Urca muntele si in varful lui gasesc Paradisul terestru, Edenul din care primii oameni au fost izgoniti. Aici Beatrice il intampina pe Dante pentru a-l conduce printre sferele planetare, zburand deasupra stelelor, parcurgand treapta cu treapta, pana ajung la Paradisul in care li se ofera imaginea maretiei lui Dumnezeu. In aceasta unire mistica a umanului cu divinul, el atinge beatitudinea.
Poemul este o alegorie a societatii din timpul lui Dante si contine toate cunostintele stiintifice, morale, metafizice si teologice ale Evului Mediu.