Prozator si eseist.
Urmeaza primele doua clase ale cursului primar, la Bucuresti, iar din 1936 se stabileste cu familia la Targoviste, unde absolva Liceul “Ien?chi?? Vacarescu” .
In 1944 incepe sa-si scrie amplul jurnal, pe care-l va tine neintrerupt, de-a lungul a 36 de ani, pana in ziua mortii.
Tot acum, impreuna cu prietenii sai, Mircea Horia Simionescu, Costache Olareanu, Constantin Lazarescu, Emilian Georgescu, Costel Demetrescu, scoate reviste manuscris, intr-un singur exemplar. Il cunoaste pe violonistul Mihai Constantinescu, de care il va lega o frumoasa prietenie.
In 1946 intra la Facultatea de litere si filosofie din Bucuresti, unde audiaza cursurile lui G. Calinescu si Tudor Vianu, avandu-i colegi, intre altii, pe Remus Niculescu, Petru Cretia, Theodor Enescu. In 1948 il intalneste pe Tudor ?opa, bibliotecar la “Asezamintele Balcescu”; pune bazele a ceea ce peste ani se va numi “Scoala de la Targoviste”, al carei reprezentant de marca va fi.
Termina facultatea in 1951 si, la 1 septembrie, face un drum la Saveni, comuna Tandarei, unde fusese numit profesor de limba romana. Obtine transferul de la Ministerul invatamantului, dar cu o conditie: sa fie cat mai departe de Bucuresti. Alege, pe harta desfasurata pe perete, regiunea cea mai din nord a Nasaudului; profesor la scoala din satul Petris, din apropierea Bistritei. In 1952 e transferat, impreuna cu sotia, Adela Nicolau Petrescu, la Prundu Bargaului, o scoala cu clase paralele, unde activeaza pana in 1954, cand revine la Bucuresti, renuntand la cariera didactica. In 1955 lucreaza la Institutul de Statistica, iar in 1957 e angajat la Institutul de Cercetari hortiviticole Baneasa, mai intai ca laborant, apoi ca zilier si bibliograf. E demascat in “Contemporanul” ca socialist de dreapta, dusman al “poeziei noi”. Mama sa, impreuna cu sora sa, Mioara, se muta la Bucuresti si locuiesc in str. C.A. Rosetti si, din 1950, in str. Pitar Mos, nr. 23. impreuna cu Petru Cretia si Remus Niculescu, lucreaza la editia Bolliac.
In 1967 se transfera cu serviciul la Institutul de Cercetari pentru valorificarea legumelor si fructelor. In 1970 ia premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut si isi ia licenta cu lucrarea “G. Bacovia”, la profesorul Al. Piru, care propune publicarea ei. In “Lupta de clasa” e criticat in doua numere consecutive (oct. si nov.) de catre Al. I. Stefanescu, cu referire mai ales la cronica facuta de Nicolae Manolescu la romanul “Matei Iliescu”. Este pensionat pe caz de boala in 1975. La 30 ianuarie 1982 scrie ultima nota in jurnalul tinut zi de zi, incepand din 1946. Moare la Spitalul “Alexandru Sahia”.

Opera:
“Matei Iliescu” (roman, 1970), volum care ia Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut; “Proze” – “Didactica Nova”, “Sinuciderea din Gradina Botanica”, “Jurnal”, “In Efes” (1971); “O singura varsta” (1975); “Ocheanul intors” (1978); “Ce se vede” (1979); “Parul Berenicei” (1981); “Meteorologia lecturii” (1982); “A treia dimensiune – Jurnal, Addenda I-II” (1984); “Catalogul miscarilor mele zilnice” – Jurnal 1946-1951/1954-1956 (1999); “Prizonier al provizoratului” – Jurnal 1957-1970 (Editura Paralela 45, 2002).
Publica fragmente de proza si pagini de jurnal in principalele periodice literare: “Romania literara”, “Ramuri”, “Viata Romaneasca”, “Luceafarul”, “Vatra”, “Contemporanul”, “Echinox”, “Amfiteatru”, “Steaua”, “Familia”, “Calende”, “Apostrof”.

Prozator si eseist.
Urmeaza primele doua clase ale cursului primar, la Bucuresti, iar din 1936 se stabileste cu familia la Targoviste, unde absolva Liceul “Ien?chi?? Vacarescu” .
In 1944 incepe sa-si scrie amplul jurnal, pe care-l va tine neintrerupt, de-a lungul a 36 de ani, pana in ziua mortii.
Tot acum, impreuna cu prietenii sai, Mircea Horia Simionescu, Costache Olareanu, Constantin Lazarescu, Emilian Georgescu, Costel Demetrescu, scoate reviste manuscris, intr-un singur exemplar. Il cunoaste pe violonistul Mihai Constantinescu, de care il va lega o frumoasa prietenie.
In 1946 intra la Facultatea de litere si filosofie din Bucuresti, unde audiaza cursurile lui G. Calinescu si Tudor Vianu, avandu-i colegi, intre altii, pe Remus Niculescu, Petru Cretia, Theodor Enescu. In 1948 il intalneste pe Tudor ?opa, bibliotecar la “Asezamintele Balcescu”; pune bazele a ceea ce peste ani se va numi “Scoala de la Targoviste”, al carei reprezentant de marca va fi.
Termina facultatea in 1951 si, la 1 septembrie, face un drum la Saveni, comuna Tandarei, unde fusese numit profesor de limba romana. Obtine transferul de la Ministerul invatamantului, dar cu o conditie: sa fie cat mai departe de Bucuresti. Alege, pe harta desfasurata pe perete, regiunea cea mai din nord a Nasaudului; profesor la scoala din satul Petris, din apropierea Bistritei. In 1952 e transferat, impreuna cu sotia, Adela Nicolau Petrescu, la Prundu Bargaului, o scoala cu clase paralele, unde activeaza pana in 1954, cand revine la Bucuresti, renuntand la cariera didactica. In 1955 lucreaza la Institutul de Statistica, iar in 1957 e angajat la Institutul de Cercetari hortiviticole Baneasa, mai intai ca laborant, apoi ca zilier si bibliograf. E demascat in “Contemporanul” ca socialist de dreapta, dusman al “poeziei noi”. Mama sa, impreuna cu sora sa, Mioara, se muta la Bucuresti si locuiesc in str. C.A. Rosetti si, din 1950, in str. Pitar Mos, nr. 23. impreuna cu Petru Cretia si Remus Niculescu, lucreaza la editia Bolliac.
In 1967 se transfera cu serviciul la Institutul de Cercetari pentru valorificarea legumelor si fructelor. In 1970 ia premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut si isi ia licenta cu lucrarea “G. Bacovia”, la profesorul Al. Piru, care propune publicarea ei. In “Lupta de clasa” e criticat in doua numere consecutive (oct. si nov.) de catre Al. I. Stefanescu, cu referire mai ales la cronica facuta de Nicolae Manolescu la romanul “Matei Iliescu”. Este pensionat pe caz de boala in 1975. La 30 ianuarie 1982 scrie ultima nota in jurnalul tinut zi de zi, incepand din 1946. Moare la Spitalul “Alexandru Sahia”.

Opera:
“Matei Iliescu” (roman, 1970), volum care ia Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut; “Proze” – “Didactica Nova”, “Sinuciderea din Gradina Botanica”, “Jurnal”, “In Efes” (1971); “O singura varsta” (1975); “Ocheanul intors” (1978); “Ce se vede” (1979); “Parul Berenicei” (1981); “Meteorologia lecturii” (1982); “A treia dimensiune – Jurnal, Addenda I-II” (1984); “Catalogul miscarilor mele zilnice” – Jurnal 1946-1951/1954-1956 (1999); “Prizonier al provizoratului” – Jurnal 1957-1970 (Editura Paralela 45, 2002).
Publica fragmente de proza si pagini de jurnal in principalele periodice literare: “Romania literara”, “Ramuri”, “Viata Romaneasca”, “Luceafarul”, “Vatra”, “Contemporanul”, “Echinox”, “Amfiteatru”, “Steaua”, “Familia”, “Calende”, “Apostrof”.