Prozator si dramaturg francez.
S-a nascut la N?mes, pe data de 13 mai 1840. Tatal sau facea parte dintr-o familie de tarani, dar faptul ca s-a casatorit cu fiica unui negustor de matasuri a asigurat familiei o viata relativ imbelsugata.
Dupa 1848, tatal este nevoit sa-si inchida atelierele si sa plece spre Lyon, pentru a-si gasi o noua meserie. Dupa un an, familia il urmeaza la Croix-Rousse, in cartierul Terreaux. Alphonse si fratele sau mai mare, Ernest, intra la scoala de cantareti bisericesti Saint-Pierre, unde isi pot face studiile gratuit.
Decat sa asiste la orele prea lungi de scoala, Alphonse prefera sa se plimbe prin oras sau cu barca pe raul Sa?ne. Totusi, el este un elev dotat, care obtine rezultate bune si manifesta in special interes pentru literatura. Din 1855, el chiar incepe sa scrie.
In 1856 devine supraveghetor la Colegiul din Ales. In timpul petrecut aici, trece printr-o iubire nefericita si are o tentativa de sinucidere. Se reintoarce la Paris, la fratele sau, cu speranta inceperii unei cariere literare. Mai tarziu, el isi va aminti despre adolescenta sa in cartea “Le Petit Chose” (1868).
Debutul lui Alphonse Daudet are loc in 1858, cand publica o culegere de versuri, “Les Amoureuses”. In 1860, el este numit secretar al ducelui de Morny, presedinte al corpului legislativ si personaj important al celui de-al Doilea Imperiu. Aceasta slujba ii ofera o mare libertate si ii da posibilitatea sa observe lumea politica. In 1861, la indicatia medicilor, care il suspectau de tuberculoza, scriitorul pleaca in Algeria pentru trei luni de odihna. In aceasta perioada, prima lui piesa de teatru, “La Derniere Idole”, este jucata la Paris si are un mare succes. Revenit in tara, viata lui in Paris este stralucitoare, participa la evenimente mondene si piesele sale de teatru sunt apreciate (“Les Absents”, “L`Oeillet Blanc”).
In 1863 isi petrece vara in Provence, unde gaseste o moara abandonata, pitoreasca moara Tissot, care ii apare ca un simbol al acelei zone amenintate de progres. Daudet vrea sa transmita acest sentiment si prietenilor sai parizieni, astfel ca in 1865, dupa moartea ducelui de Morny, se consacra in totalitate scrisului si publica “Lettres de mon moulin”.
In 1867 se casatoreste cu Julia Allard, o tanara din inalta societate pariziana, care ii va fi, pe langa sotie, si o colaboratoare devotata.
In anii care urmeaza, Daudet scrie foarte mult: “Les Contes du Lundi” (1873), “Fromont Jeune et Risler A?n?” (1874), “Jack” (1876), “Le Nabab” (1877), “Les Rois en exil” (1879), “Numa Roumestan” (1881). Are doua esecuri teatrale cu piesele “Lise Tavernier” si “L`Arlesienne”, a caror muzica a fost compusa de Bizet. Publicarea lui “Tartarin de Tarascon” (1872) nu are nici ea succesul sperat.
Incepand cu 1880, Daudet sufera de primele atacuri ale unei maladii incurabile a maduvei, la inceput confundata de medici cu reumatismul. El este nevoit sa faca diverse cure, in special in Alpi. Totusi, operele lui nu inceteaza sa apara: “L`Evangeliste” (1883), “Sapho” (1884), “Tartarin sur les Alpes” (1885), “L`Immortel” (1889) si “Trente Ans de Paris” (1888).
Boala sa agravandu-se, Daudet inceteaza sa mai scrie, ultimul sau roman fiind “Soutien de Famille” (1897). Continua, totusi, sa exercite o mare influenta in cercurile literare.
Se stinge din viata in urma unui atac de cord, la 16 decembrie 1897.

Prozator si dramaturg francez.
S-a nascut la N?mes, pe data de 13 mai 1840. Tatal sau facea parte dintr-o familie de tarani, dar faptul ca s-a casatorit cu fiica unui negustor de matasuri a asigurat familiei o viata relativ imbelsugata.
Dupa 1848, tatal este nevoit sa-si inchida atelierele si sa plece spre Lyon, pentru a-si gasi o noua meserie. Dupa un an, familia il urmeaza la Croix-Rousse, in cartierul Terreaux. Alphonse si fratele sau mai mare, Ernest, intra la scoala de cantareti bisericesti Saint-Pierre, unde isi pot face studiile gratuit.
Decat sa asiste la orele prea lungi de scoala, Alphonse prefera sa se plimbe prin oras sau cu barca pe raul Sa?ne. Totusi, el este un elev dotat, care obtine rezultate bune si manifesta in special interes pentru literatura. Din 1855, el chiar incepe sa scrie.
In 1856 devine supraveghetor la Colegiul din Ales. In timpul petrecut aici, trece printr-o iubire nefericita si are o tentativa de sinucidere. Se reintoarce la Paris, la fratele sau, cu speranta inceperii unei cariere literare. Mai tarziu, el isi va aminti despre adolescenta sa in cartea “Le Petit Chose” (1868).
Debutul lui Alphonse Daudet are loc in 1858, cand publica o culegere de versuri, “Les Amoureuses”. In 1860, el este numit secretar al ducelui de Morny, presedinte al corpului legislativ si personaj important al celui de-al Doilea Imperiu. Aceasta slujba ii ofera o mare libertate si ii da posibilitatea sa observe lumea politica. In 1861, la indicatia medicilor, care il suspectau de tuberculoza, scriitorul pleaca in Algeria pentru trei luni de odihna. In aceasta perioada, prima lui piesa de teatru, “La Derniere Idole”, este jucata la Paris si are un mare succes. Revenit in tara, viata lui in Paris este stralucitoare, participa la evenimente mondene si piesele sale de teatru sunt apreciate (“Les Absents”, “L`Oeillet Blanc”).
In 1863 isi petrece vara in Provence, unde gaseste o moara abandonata, pitoreasca moara Tissot, care ii apare ca un simbol al acelei zone amenintate de progres. Daudet vrea sa transmita acest sentiment si prietenilor sai parizieni, astfel ca in 1865, dupa moartea ducelui de Morny, se consacra in totalitate scrisului si publica “Lettres de mon moulin”.
In 1867 se casatoreste cu Julia Allard, o tanara din inalta societate pariziana, care ii va fi, pe langa sotie, si o colaboratoare devotata.
In anii care urmeaza, Daudet scrie foarte mult: “Les Contes du Lundi” (1873), “Fromont Jeune et Risler A?n?” (1874), “Jack” (1876), “Le Nabab” (1877), “Les Rois en exil” (1879), “Numa Roumestan” (1881). Are doua esecuri teatrale cu piesele “Lise Tavernier” si “L`Arlesienne”, a caror muzica a fost compusa de Bizet. Publicarea lui “Tartarin de Tarascon” (1872) nu are nici ea succesul sperat.
Incepand cu 1880, Daudet sufera de primele atacuri ale unei maladii incurabile a maduvei, la inceput confundata de medici cu reumatismul. El este nevoit sa faca diverse cure, in special in Alpi. Totusi, operele lui nu inceteaza sa apara: “L`Evangeliste” (1883), “Sapho” (1884), “Tartarin sur les Alpes” (1885), “L`Immortel” (1889) si “Trente Ans de Paris” (1888).
Boala sa agravandu-se, Daudet inceteaza sa mai scrie, ultimul sau roman fiind “Soutien de Famille” (1897). Continua, totusi, sa exercite o mare influenta in cercurile literare.
Se stinge din viata in urma unui atac de cord, la 16 decembrie 1897.