Volumul de fata reuneste trei comedii ale Marelui Will: A douasprezecea noapte, Doi veri de stirpe aleasa si Nevestele vesele din Windsor – o comedie carnavalesca, de inspirate italiana; o tragi-comedie tarzie, scrisa in colaborare cu mai tanarul John Fletcher, dramatizarea unei povestiri cavalaeresti preluate din creatiile lui Boccaccio si Geoffrey Chaucer; si o comedie rurala, dar si citadina, al carei protagonist este nemuritorul cavaler John Falstaff. Aparent trei povesti diferite – una cu actiunea plasata in Iliria, alta cu povestea unei prietenii tradate si a mai multor iubiri nefericite consumate in decor de mitologie elina, in plina domnie a lui Tezeu la Atena, iar ultima cu actiunea derulata in Anglia inceputului de secol al XV-lea -, cele trei comedii au un numitor comun sesizat si de contemporanii lui Shakespeare: toate trei reprezinta realitati dure, economice, sociale si politice, ale lumii in care a trait autorul. Iliria lui Orsino, Atena lui Tezeu si Windsorul din timpul domniei lui Henric al V-lea devin travestiuri ale Angliei elisabetane si iacobite.
Iar daca in tragedii, personajele feminine se lasa dominate de barbati si raman sclavele mentalitatilor patriarhale, ingeniozitatea Violei si a Mariei, taria de caracter si tenacitatea Fiicei Temnicerului, onestitatea, umorul si istetimea doamnelor Ford si Page, emanciparea tinerei Anne Page – tot atatea femei care isi iau destinul in propriile maini – demonstreaza ca, cel putin in comedie, eroinele shakespeariene sunt superioare sau cel putin egale cu cei care fac legea intr-o `lume a barbatilor`.
Volumul de fata reuneste trei comedii ale Marelui Will: A douasprezecea noapte, Doi veri de stirpe aleasa si Nevestele vesele din Windsor – o comedie carnavalesca, de inspirate italiana; o tragi-comedie tarzie, scrisa in colaborare cu mai tanarul John Fletcher, dramatizarea unei povestiri cavalaeresti preluate din creatiile lui Boccaccio si Geoffrey Chaucer; si o comedie rurala, dar si citadina, al carei protagonist este nemuritorul cavaler John Falstaff. Aparent trei povesti diferite – una cu actiunea plasata in Iliria, alta cu povestea unei prietenii tradate si a mai multor iubiri nefericite consumate in decor de mitologie elina, in plina domnie a lui Tezeu la Atena, iar ultima cu actiunea derulata in Anglia inceputului de secol al XV-lea -, cele trei comedii au un numitor comun sesizat si de contemporanii lui Shakespeare: toate trei reprezinta realitati dure, economice, sociale si politice, ale lumii in care a trait autorul. Iliria lui Orsino, Atena lui Tezeu si Windsorul din timpul domniei lui Henric al V-lea devin travestiuri ale Angliei elisabetane si iacobite.
Iar daca in tragedii, personajele feminine se lasa dominate de barbati si raman sclavele mentalitatilor patriarhale, ingeniozitatea Violei si a Mariei, taria de caracter si tenacitatea Fiicei Temnicerului, onestitatea, umorul si istetimea doamnelor Ford si Page, emanciparea tinerei Anne Page – tot atatea femei care isi iau destinul in propriile maini – demonstreaza ca, cel putin in comedie, eroinele shakespeariene sunt superioare sau cel putin egale cu cei care fac legea intr-o `lume a barbatilor`.