Poet si romancier de origine irlandeza. De asemenea, dramaturg.
S-a nascut pe 16 octombrie 1854 in Dublin, intr-o familie de intelectuali.
Mama lui, Lady Jane Francesca Wilde, era jurnalista si poeta, iar tatal, Sir William Wilde, era un anticar cu talent la scris, fiind in acelasi timp si specialist in bolile de ochi si de urechi.
Tinarul Wilde a studiat la Portora Royal School, la Trinity College in Dublin si la Magdalen College, in Oxford. In 1878 si-a luat licenta si in acelasi an s-a mutat la Londra.
Stilul sau de viata si inteligenta artistica l-au facut sa devina purtatorul de cuvint al estetismului, o miscare de la sfirsitul secolului XIX, care milita pentru arta gratuita. A lucrat ca critic de arta (1881), a tinut prelegeri in S.U.A. si in Marea Britanie si a trait o perioada in Franta, la Paris.
Din 1880 a colaborat in mod regulat cu articole la “Pall Mall Gazzette” si “Dramatic View”. In 1884 s-a casatorit cu Constance Lloyd, dar dupa 9 ani de casnicie a divortat.
Cartea “Printul Fericit si alte povestiri” (1888) a fost scrisa de Wilde pentru cei doi fii ai sai, devenind celebra. In perioada 1892-1895, scriitorul si-a creat reputatia de dramaturg de exceptie, semnind piesele: “Lady Windermereis Fan” (1892), “A Woman of No Importance” (1893), “An Ideal Husband” (1895) si “The Importance of Being Earnest” (1895). Inainte de succesul sau teatral, Wilde a scris si eseuri memorabile printre care merita a fi retinute “The Decay of Lying” (1889) si “The Critic as Artist” (1890).
Triumful lui Wilde a fot zdruncinat brusc de relatia sa cu Lord Alfred Douglas, atlet cunoscut si poet. Zvonurile despre relatia intima a celor doi au dus la acuzarea scriitorului si chemarea lui in proces, deoarece homosexualitatea era ilegala in Anglia.
A fost gasit vinovat de sodomie si condamnat la doi ani de munca silnica. A fost intemnitat mai intii la inchisoarea londoneza Wandsworth si apoi la Reading Gaol. In aceasta perioada, a scris “De Profundis” (1905), un monolog dramatic si autobiografic, pe care i l-a dedicat lui Alfred Douglas.
Dupa eliberarea sa din 1897, a scris “The Ballad of Reading Gaol”, in care acuza conditiile inumane din inchisoare.
La virsta de 46 de ani, ramas sarac, scriitorul a murit la Paris, din cauza meningitei, pe 30 noiembrie 1900.

Poet si romancier de origine irlandeza. De asemenea, dramaturg.
S-a nascut pe 16 octombrie 1854 in Dublin, intr-o familie de intelectuali.
Mama lui, Lady Jane Francesca Wilde, era jurnalista si poeta, iar tatal, Sir William Wilde, era un anticar cu talent la scris, fiind in acelasi timp si specialist in bolile de ochi si de urechi.
Tinarul Wilde a studiat la Portora Royal School, la Trinity College in Dublin si la Magdalen College, in Oxford. In 1878 si-a luat licenta si in acelasi an s-a mutat la Londra.
Stilul sau de viata si inteligenta artistica l-au facut sa devina purtatorul de cuvint al estetismului, o miscare de la sfirsitul secolului XIX, care milita pentru arta gratuita. A lucrat ca critic de arta (1881), a tinut prelegeri in S.U.A. si in Marea Britanie si a trait o perioada in Franta, la Paris.
Din 1880 a colaborat in mod regulat cu articole la “Pall Mall Gazzette” si “Dramatic View”. In 1884 s-a casatorit cu Constance Lloyd, dar dupa 9 ani de casnicie a divortat.
Cartea “Printul Fericit si alte povestiri” (1888) a fost scrisa de Wilde pentru cei doi fii ai sai, devenind celebra. In perioada 1892-1895, scriitorul si-a creat reputatia de dramaturg de exceptie, semnind piesele: “Lady Windermereis Fan” (1892), “A Woman of No Importance” (1893), “An Ideal Husband” (1895) si “The Importance of Being Earnest” (1895). Inainte de succesul sau teatral, Wilde a scris si eseuri memorabile printre care merita a fi retinute “The Decay of Lying” (1889) si “The Critic as Artist” (1890).
Triumful lui Wilde a fot zdruncinat brusc de relatia sa cu Lord Alfred Douglas, atlet cunoscut si poet. Zvonurile despre relatia intima a celor doi au dus la acuzarea scriitorului si chemarea lui in proces, deoarece homosexualitatea era ilegala in Anglia.
A fost gasit vinovat de sodomie si condamnat la doi ani de munca silnica. A fost intemnitat mai intii la inchisoarea londoneza Wandsworth si apoi la Reading Gaol. In aceasta perioada, a scris “De Profundis” (1905), un monolog dramatic si autobiografic, pe care i l-a dedicat lui Alfred Douglas.
Dupa eliberarea sa din 1897, a scris “The Ballad of Reading Gaol”, in care acuza conditiile inumane din inchisoare.
La virsta de 46 de ani, ramas sarac, scriitorul a murit la Paris, din cauza meningitei, pe 30 noiembrie 1900.