Acum două decenii, Francis Fukuyama anunţa că istoria se indreaptă spre sfârşitul ei: Războiul Rece se terminase şi se părea că-l câştigaseră băieţii buni – lumea întreagă urma să păşească în trena superputerii învingătoare, Statele Unite, pe calea democraţiei şi a libertăţii. Apoi a venit fatidicul 11 septembrie 2001 şi lumea s-a schimbat din nou, iar profeţia lui Fukuyama pare din ce în ce mai puţin plauzibilă.
Dar ce s-a schimbat atât de radical în aceste ultime două decenii? Mai sunt lucrurile atât de clare ca în momentul 1989? Cine sunt – dacă mai sunt -, în noul context mondial, băieţii buni? Mai există speranţe pentru viitor? Şi daca da, care sunt acelea?

În volumul de faţă, Noam Chomsky analizează cu minuţiozitate situaţia internă şi internatională a Statelor Unite. Motivul e simplu: absolut tot ce se întâmplă pe scena politicii internaţionale are legătură cu SUA. Tot binele şi tot răul par să vină de-acolo, dar despre rău nu se va vorbi nicicând în discursurile oficiale. De aceea trebuie să o facă intelectuali de calibrul lui Noam Chomsky, ca să-l aduca în vizorul opiniei publice, să-i dibuiască rădăcinile, să ne scoată de sub vraja optimismului declaraţiilor oficiale, să ne arate cât de rău stăm, dar să ne şi dea speranţe.

Acum două decenii, Francis Fukuyama anunţa că istoria se indreaptă spre sfârşitul ei: Războiul Rece se terminase şi se părea că-l câştigaseră băieţii buni – lumea întreagă urma să păşească în trena superputerii învingătoare, Statele Unite, pe calea democraţiei şi a libertăţii. Apoi a venit fatidicul 11 septembrie 2001 şi lumea s-a schimbat din nou, iar profeţia lui Fukuyama pare din ce în ce mai puţin plauzibilă.
Dar ce s-a schimbat atât de radical în aceste ultime două decenii? Mai sunt lucrurile atât de clare ca în momentul 1989? Cine sunt – dacă mai sunt -, în noul context mondial, băieţii buni? Mai există speranţe pentru viitor? Şi daca da, care sunt acelea?

În volumul de faţă, Noam Chomsky analizează cu minuţiozitate situaţia internă şi internatională a Statelor Unite. Motivul e simplu: absolut tot ce se întâmplă pe scena politicii internaţionale are legătură cu SUA. Tot binele şi tot răul par să vină de-acolo, dar despre rău nu se va vorbi nicicând în discursurile oficiale. De aceea trebuie să o facă intelectuali de calibrul lui Noam Chomsky, ca să-l aduca în vizorul opiniei publice, să-i dibuiască rădăcinile, să ne scoată de sub vraja optimismului declaraţiilor oficiale, să ne arate cât de rău stăm, dar să ne şi dea speranţe.