Romancier rus. Arkadi Natanovici Strugatki s-a născut la 28 august 1925 în orașul Batumi. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a lucrat ca inginer la construcția fortificațiilor și mai apoi într-o fabrică de grenade. Fiind salvat în mod miraculos de la moarte în asediul orașului Leningrad, a terminat Institutul Militar de Limbi Străine în 1949, devenind traducător de engleză și japoneză. Din 1955 începe să scrie sistematic și să traducă. A debutat în 1956 cu un volum de proză scris împreună cu L.S. Petrov. Marea majoritate a scrierilor sale este realizată dupa această perioada, în colaborare cu fratele său, Boris Natanovici Strugatki. În 1958 cei doi publică Din exterior. Reflex spontan, iar în 1959, Țara norilor purpurii. Acesta a lucrat ca astronom în cadrul Laboratorului Observatorului Pulkovo din Rusia. Frații Strugatki au publicat în total aproximativ 25 de romane, povestiri, scenarii (printre cele mai celebre, fiind scenariul filmului Călăuza, regizat de Andrei Tarkovski), piese de teatru, eseuri, au condus cluburi de literatură SF și periodice de același profil. Arkadi Strugatki fost ales Președinte al Consiliului Cluburilor de SF din Rusia. A murit la 12 octombrie 1991. Cărți publicate: Povestea troicii, (1968); Luna: secolul 22 (1962); Curcubeul Îndepărtat: A doua invazie de pe Marte (1967); Ultimul cerc al Paradisuluiu (1976); Lunea începe Sâmbăta (1966); Prizonier al puterii; Tentativa de evadare (1982); Extratereștri, Călători și alți străini (1984), Jocul inspectorului Glebski; E greu să fii zeu (1973); Călători în timp (1968); Povestea celor trei; Lebedele urâte (1972) Scarabeul în mușuroi (1980). Fratii Strugatki au fost distinși cu numeroase premii: Premiul pentru cea mai bună carte a anului publicată în engleză, pentru Picnic la marginea drumului (1977), Premiul Jules Verne acordat de Congresul Scandinav asupra Literaturii SF (1979), Premiul pentru Cea mai bună carte publicată în 1896 acordat de Clubul iubitorilor de SF ALKOR, Omsk, pentru Valurile liniștesc vântul (1988). În 1990 au primit Premiul de simpatie al cititorilor acordat de Organizația Scriitorilor din Sankt Petersburg. Tot în 1990 au fost distinși și cu Premiul Aelita, Marele Inel pentru romanul Melcul pe pârtie.

Sursa foto: www.srsff.ro

Romancier rus. Arkadi Natanovici Strugatki s-a născut la 28 august 1925 în orașul Batumi. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a lucrat ca inginer la construcția fortificațiilor și mai apoi într-o fabrică de grenade. Fiind salvat în mod miraculos de la moarte în asediul orașului Leningrad, a terminat Institutul Militar de Limbi Străine în 1949, devenind traducător de engleză și japoneză. Din 1955 începe să scrie sistematic și să traducă. A debutat în 1956 cu un volum de proză scris împreună cu L.S. Petrov. Marea majoritate a scrierilor sale este realizată dupa această perioada, în colaborare cu fratele său, Boris Natanovici Strugatki. În 1958 cei doi publică Din exterior. Reflex spontan, iar în 1959, Țara norilor purpurii. Acesta a lucrat ca astronom în cadrul Laboratorului Observatorului Pulkovo din Rusia. Frații Strugatki au publicat în total aproximativ 25 de romane, povestiri, scenarii (printre cele mai celebre, fiind scenariul filmului Călăuza, regizat de Andrei Tarkovski), piese de teatru, eseuri, au condus cluburi de literatură SF și periodice de același profil. Arkadi Strugatki fost ales Președinte al Consiliului Cluburilor de SF din Rusia. A murit la 12 octombrie 1991. Cărți publicate: Povestea troicii, (1968); Luna: secolul 22 (1962); Curcubeul Îndepărtat: A doua invazie de pe Marte (1967); Ultimul cerc al Paradisuluiu (1976); Lunea începe Sâmbăta (1966); Prizonier al puterii; Tentativa de evadare (1982); Extratereștri, Călători și alți străini (1984), Jocul inspectorului Glebski; E greu să fii zeu (1973); Călători în timp (1968); Povestea celor trei; Lebedele urâte (1972) Scarabeul în mușuroi (1980). Fratii Strugatki au fost distinși cu numeroase premii: Premiul pentru cea mai bună carte a anului publicată în engleză, pentru Picnic la marginea drumului (1977), Premiul Jules Verne acordat de Congresul Scandinav asupra Literaturii SF (1979), Premiul pentru Cea mai bună carte publicată în 1896 acordat de Clubul iubitorilor de SF ALKOR, Omsk, pentru Valurile liniștesc vântul (1988). În 1990 au primit Premiul de simpatie al cititorilor acordat de Organizația Scriitorilor din Sankt Petersburg. Tot în 1990 au fost distinși și cu Premiul Aelita, Marele Inel pentru romanul Melcul pe pârtie.

Romancier rus. Arkadi Natanovici Strugatki s-a născut la 28 august 1925 în orașul Batumi. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a lucrat ca inginer la construcția fortificațiilor și mai apoi într-o fabrică de grenade. Fiind salvat în mod miraculos de la moarte în asediul orașului Leningrad, a terminat Institutul Militar de Limbi Străine în 1949, devenind traducător de engleză și japoneză. Din 1955 începe să scrie sistematic și să traducă. A debutat în 1956 cu un volum de proză scris împreună cu L.S. Petrov. Marea majoritate a scrierilor sale este realizată dupa această perioada, în colaborare cu fratele său, Boris Natanovici Strugatki. În 1958 cei doi publică Din exterior. Reflex spontan, iar în 1959, Țara norilor purpurii. Acesta a lucrat ca astronom în cadrul Laboratorului Observatorului Pulkovo din Rusia. Frații Strugatki au publicat în total aproximativ 25 de romane, povestiri, scenarii (printre cele mai celebre, fiind scenariul filmului Călăuza, regizat de Andrei Tarkovski), piese de teatru, eseuri, au condus cluburi de literatură SF și periodice de același profil. Arkadi Strugatki fost ales Președinte al Consiliului Cluburilor de SF din Rusia. A murit la 12 octombrie 1991. Cărți publicate: Povestea troicii, (1968); Luna: secolul 22 (1962); Curcubeul Îndepărtat: A doua invazie de pe Marte (1967); Ultimul cerc al Paradisuluiu (1976); Lunea începe Sâmbăta (1966); Prizonier al puterii; Tentativa de evadare (1982); Extratereștri, Călători și alți străini (1984), Jocul inspectorului Glebski; E greu să fii zeu (1973); Călători în timp (1968); Povestea celor trei; Lebedele urâte (1972) Scarabeul în mușuroi (1980). Fratii Strugatki au fost distinși cu numeroase premii: Premiul pentru cea mai bună carte a anului publicată în engleză, pentru Picnic la marginea drumului (1977), Premiul Jules Verne acordat de Congresul Scandinav asupra Literaturii SF (1979), Premiul pentru Cea mai bună carte publicată în 1896 acordat de Clubul iubitorilor de SF ALKOR, Omsk, pentru Valurile liniștesc vântul (1988). În 1990 au primit Premiul de simpatie al cititorilor acordat de Organizația Scriitorilor din Sankt Petersburg. Tot în 1990 au fost distinși și cu Premiul Aelita, Marele Inel pentru romanul Melcul pe pârtie.

Sursa foto: www.srsff.ro

Romancier rus. Arkadi Natanovici Strugatki s-a născut la 28 august 1925 în orașul Batumi. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a lucrat ca inginer la construcția fortificațiilor și mai apoi într-o fabrică de grenade. Fiind salvat în mod miraculos de la moarte în asediul orașului Leningrad, a terminat Institutul Militar de Limbi Străine în 1949, devenind traducător de engleză și japoneză. Din 1955 începe să scrie sistematic și să traducă. A debutat în 1956 cu un volum de proză scris împreună cu L.S. Petrov. Marea majoritate a scrierilor sale este realizată dupa această perioada, în colaborare cu fratele său, Boris Natanovici Strugatki. În 1958 cei doi publică Din exterior. Reflex spontan, iar în 1959, Țara norilor purpurii. Acesta a lucrat ca astronom în cadrul Laboratorului Observatorului Pulkovo din Rusia. Frații Strugatki au publicat în total aproximativ 25 de romane, povestiri, scenarii (printre cele mai celebre, fiind scenariul filmului Călăuza, regizat de Andrei Tarkovski), piese de teatru, eseuri, au condus cluburi de literatură SF și periodice de același profil. Arkadi Strugatki fost ales Președinte al Consiliului Cluburilor de SF din Rusia. A murit la 12 octombrie 1991. Cărți publicate: Povestea troicii, (1968); Luna: secolul 22 (1962); Curcubeul Îndepărtat: A doua invazie de pe Marte (1967); Ultimul cerc al Paradisuluiu (1976); Lunea începe Sâmbăta (1966); Prizonier al puterii; Tentativa de evadare (1982); Extratereștri, Călători și alți străini (1984), Jocul inspectorului Glebski; E greu să fii zeu (1973); Călători în timp (1968); Povestea celor trei; Lebedele urâte (1972) Scarabeul în mușuroi (1980). Fratii Strugatki au fost distinși cu numeroase premii: Premiul pentru cea mai bună carte a anului publicată în engleză, pentru Picnic la marginea drumului (1977), Premiul Jules Verne acordat de Congresul Scandinav asupra Literaturii SF (1979), Premiul pentru Cea mai bună carte publicată în 1896 acordat de Clubul iubitorilor de SF ALKOR, Omsk, pentru Valurile liniștesc vântul (1988). În 1990 au primit Premiul de simpatie al cititorilor acordat de Organizația Scriitorilor din Sankt Petersburg. Tot în 1990 au fost distinși și cu Premiul Aelita, Marele Inel pentru romanul Melcul pe pârtie.